legendă

română

Etimologie

Din franceză légende < latină legenda.

Pronunție

• AFI: /le'ʤen.də/

Substantiv

Declinarea substantivului legendă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	legendă	legende
Articulat	legenda	legendele
Genitiv-Dativ	legendei	legendelor
Vocativ	legendă	legendelor

1. povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen.
2. (rar) inscripție pe o monedă sau pe o medalie.
3. text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată.
4. completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online