descinde
Aspect
Etimologie
Din latină descendere. Confer franceză descendre.
Pronunție
- AFI: /des'ʧin.de/
Verb
Conjugarea verbului descinde | |
Infinitiv | a descinde |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
descind |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să descindă |
Participiu | descins |
Conjugare | III |
- (v.intranz.) a-și avea originea, a se trage din cineva.
- Descinde din os de domn.
- a se da jos, a coborî.
- a ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă).
- (despre organele forței publice) a se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a avea descendență; a se trage
|
|
a se da jos