cita

română

Etimologie

Din franceză citer < latină citare.

Pronunție

• AFI: /ʧi'ta/

Verb

Conjugarea verbului cita
Infinitiv	a cita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	citez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să citeze
Participiu	citat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu.
2. (v.tranz.) a reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat.
3. (v.tranz.) a chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator.

Cuvinte derivate

• citare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atic
• căit
• cați

Referințe

• DEX '98 via DEX online