cauză

română

Etimologie

Din latină causa, franceză cause.

Pronunție

• AFI: /'ka.u.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului cauză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cauză	cauze
Articulat	cauza	cauzele
Genitiv-Dativ	cauzei	cauzelor
Vocativ	cauză	cauzelor

1. fenomen sau complex de fenomene care precedă și, în condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, denumit efect, căruia îi servește ca punct de plecare; motiv.
2. problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută.

   Cauza păcii.

3. motiv, rațiune.
4. (jur.) proces, pricină.

Cuvinte derivate

• căuzaș

Expresii

• În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba
• A face cauză comună (cu cineva) = a-și uni interesele (cu ale altuia)
• A avea câștig de cauză = a i se da cuiva dreptate (într-o dispută etc.); a câștiga, a învinge
• A da (cuiva) câștig de cauză = (despre un organ de jurisdicție) a se pronunța în favoarea uneia dintre părțile aflate în proces
• (A fi) în cauză = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune
• A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acuza
• cazau

Referințe

• DEX '98 via DEX online